Cum pot contribui investițiile în infrastructura medicală la dezvoltarea economică a României? Un interviu cu Mugur Stancu, Medicare Technics

Mugur Stancu are peste 25 de experiență în domeniul infrastructurii medicale și este CEO al Medicare Technics, companie cu soluții complete pentru construcția și dezvoltarea de noi spitale.

Spațiul Medical: Medicare a contribuit la realizarea Spitalului din Mioveni, unul dintre puținele spitale noi construite în România. Care este impactul economic pe care îl au astfel de investiții în sănătate și cum pot acestea contribui la dezvoltarea comunităților și a orașelor?

Mugur Stancu: Lipsa infrastructurii spitalicești este un element cheie care definește în orice țară subdezvoltarea și care contribuie la perpetuarea acestei stări. Calitatea serviciilor medicale este unul dintre principalele motive pentru care românii sunt nemulțumiți, în general, de calitatea vieții lor. Calitatea deficitară a serviciilor medicale favorizează migrația și îi împiedică pe românii din diaspora să se întoarcă în țară.

În România, una dintre marile probleme ale următorilor 10 ani va fi migrația forței de muncă tinere și educate, pe de-o parte și, pe de altă parte, cu impact direct asupra actului medical, va fi migrația medicilor. Un român care lucrează în IT și care pleacă să lucreze pentru o companie din Italia, din Spania sau din Germania va aprecia, dincolo de banii mai mulți pe care îi câștigă acolo, calitatea educației pe care o obține pentru copiii lui și calitatea asistenței medicale care îi este oferită de către sistemul public gratuit în contul taxelor pe care le plătește. Gândiți-vă că în momentul în care el și-ar pune problema să se întoarcă în România s-ar întreba două lucruri: Cum va fi viața copiilor mei? și Cum va fi bătrânețea mea? La întrebarea despre viața copiilor lui își va pune problema educației, iar la întrebarea despre bătrânețea lui își va pune problema sănătății. Răspunsul este implicit și nu vreau să îl detaliez.

Pe de altă parte, există problema migrației medicilor români. Într-adevăr, salariile medicilor au fost mărite pentru prima oară după 30 de ani și poate că au fost aduse acolo unde trebuie. Dar pentru un medic nu este suficient numai să fie plătit, un medic trebuie să își poată face meseria, să aibă locul -spitalul potrivit în care să-și facă meseria, și trebuie să aibă uneltele cu care să-și facă meseria, echipamentele ce dotează acel spital. Dacă nu i le oferi, tentația lui de a pleca să lucreze în străinătate va fi foarte mare, nu neapărat pentru că va câștiga mai mult – și poate la paritatea puterii de cumpărare ar fi același lucru -, ci pentru a-și face meseria în condiții decente, știind că dacă face un act medical de calitate, acesta nu va fi grevat de infecții intraspitalicești, de erori ale altor departamente, de lipsa unor investigații performante și așa mai departe. Gândiți-vă la aceste elemente, pentru că ele sunt elementele care nu se văd imediat, ci se văd peste 10 ani, în momentul în care îți pui problema de ce au plecat atât de mulți medici? De ce atât de mulți români care fac parte din forța de muncă educată și performantă, decid că, deși ar fi tentant financiar să se întoarcă în România, totuși nu se întorc?

În acest context, investițiile în infrastructura medicală pot fi, pe termen lung, baza dezvoltării României, prin stimularea creșterii economice și cu efect direct asupra calității vieții populației. Este demonstrat faptul că investiții anuale de 1 miliard de euro în infrastructura medicală ar avea un efect de multiplicare în economie de 1% creștere PIB. Imaginați-vă care ar fi beneficiile directe pentru creșterea economică dacă am face acest exercițiu timp de 10 ani. Investiția în infrastructura medicală este una dintre cele mai complexe și cu cel mai mare efect de antrenare pe orizontală și pe verticală.

În momentul de față România este în poziția de a fi țara din Uniunea Europeană cu cea mai slabă infrastructură medicală, iar acest lucru poate fi demonstrat printr-un adevăr foarte simplu. Uniunea Europeană, până la criza Covid-19, nu mai alocase buget pentru infrastructura medicală, pentru că această problemă era considerată ca fiind rezolvată. În orice caz, în ultimii 20 de ani, majoritatea țărilor europene și-au rezolvat problema infrastructurii medicale.

În această perioadă a pandemiei nu numai România, ci și întreaga lume a realizat că este nevoie să investim mai mult în sănătate, pentru că acest domeniu a ajuns să nu mai fie perceput ca un lux, ci ca o necesitate. Într-o criză medicală realizezi că întreaga economie se prăbușește în lipsa unei infrastructuri medicale inteligente și de calitate. Să luăm un simplu exemplu: Germania este una dintre țările care a stăpânit cel mai bine criza medicală determinată de Covid-19, cu 28.000 de paturi de ATI la o populație de aproximativ de 4 ori mai mare decât a țării noastre. România are, în schimb, 2.800 de paturi de ATI și dintre acestea doar 1.400 sunt dotate complet. Când faci aceste calcule realizezi că o infrastructură medicală de calitate, pregătită să facă față oricărei crize medicale, este o problemă de supraviețuire din punct de vedere strategic pentru orice țară.

Infrastructura medicală în România este extrem de veche, spitalele au, marea majoritate, 50 de ani și chiar mai mult, clădirile sunt deja ieșite din uz, atât din punct de vedere fizic, cât și moral. Este nevoie de clădiri noi, pentru că dotările unor clădiri improprii nu ajută ci, dimpotrivă, pot face mai mult rău. Spun acest lucru deoarece serviciile medicale trebuie privite în integralitatea lor, nu numai prin prisma: am câțiva specialiști, am o sală de operație dotată excepțional. Ca sistemul să opereze, să lucreze cu succes, ai nevoie de o calitate bună spre foarte bună a serviciilor medicale în orice moment al călătoriei pacientului prin spital. Mă refer la acest concept deoarece sunt convins că oamenii de decizie din România își doresc, pentru cei care i-au votat și îi susțin, servicii de cea mai bună calitate. Acest concept al călătoriei pacientului în interiorul unității medicale este ceea ce va defini percepția lui asupra calității serviciilor medicale.

Spațiul Medical: Ce oportunități există în acest moment pentru construcția de noi spații medicale și cum ar putea modelul Spitalului Mioveni să fie aplicat și de celelalte autorități publice locale?

Mugur Stancu: În primul rând, există oportunitatea de a se construi clădiri noi pentru spitalele existente, fie integral, ca la Mioveni, fie o aripă nouă, ca la Spitalul Județean Ilfov. Aceste două posibilități pentru spitale se pot traduce prin demararea unor proiecte de investiții publice substanțiale, cu un efect clar de multiplicare economică. În acest moment, Uniunea Europeană, realizând nevoia investițiilor în servicii medicale și în infrastructură medicală, a creat programe speciale pentru sănătate. Există în prezent o oportunitate foarte mare pentru România de a crea ceva ce nu a reușit până acum: o axă pe sănătate pentru investiții din fonduri europene. Din comunicările Ministerului Fondurilor Europene înțelegem că această axă va fi disponibilă cel mai devreme începând cu luna august pentru aplicații. Cred că este un moment potrivit pentru autoritățile publice să se gândească ce nevoi au și să acceseze fondurile.

După 25 de ani de experiență în acest domeniu recomand autorităților publice să își evalueze foarte clar nevoile de servicii medicale, să facă niște studii de fezabilitate calitative, pentru a putea să aplice cu succes pentru fondurile europene, care vor fi substanțiale. Pe de altă parte, cred că tot autoritățile publice locale trebuie să stimuleze investițiile din alte surse, să gestioneze bugetele astfel încât acestea să fie suficiente pentru investițiile medicale. Totodată, autoritățile publice locale pot atrage și alte surse de finanțare și aici mă refer la investiții private directe sau la parteneriatele public-private. România, în acest moment, a trecut de ora 24 și trebuie să facă investiții în infrastructura medicală, trebuie să investească acum. Altfel, riscul este ca în 10 ani să fie deja prea târziu: serviciile medicale vor fi de o calitate din ce în ce mai redusă, iar medicii vor pleca din ce în ce mai mulți, dezamăgiți că nu au unde și cu ce să lucreze. Îmi permit să fac această predicție bazându-mă pe ritmul lent în care s-au făcut investițiile în infrastructura medicală în ultimii 10 ani și pe lipsa de perspectivă a celor care au decis strategia în acest domeniu în ultimii 30 de ani.

Stimularea investițiilor publice este o soluție clară pentru ieșirea din criză, dar această stimulare trebuie văzută și prin prisma efectului de multiplicare, adică a eficienței investiției publice pentru creșterea economică. Un spital este construcția civilă cea mai complexă și, din acest motiv, valoarea adăugată pe parcursul etapelor de construcție ale unui spital este substanțială, din punct de vedere al economiei locale. Practic, un spital dă de lucru și dă de lucru de calitate, în sensul în care implică firme de construcție care fac lucrări laborioase, lucrări mai complexe, cum sunt de exemplu cele specifice domeniului medical (HVAC, fluide medicale, etc.). O investiție în domeniul medical are un efect de multiplicare, deci atrage alte investiții, cu implicare de capital și de forță de muncă, ceea ce poate crește substanțial valoarea PIB-ului în aria respectivă și, implicit, la nivelul întregii țări.

Putem compara eficiența unei investiții în infrastructură mare, de tip autostradă, cu eficiența investiției în spitale. Impactul economic al investiției din sănătate nu este direct, pentru că nu îți crează imediat o creștere economică dar, pe de altă parte, îți oferă premisele unei forțe de muncă într-o stare de sănătate mai bună, cu un indice calitativ al vieții mai ridicat, mai aptă și mai dornică să producă valoare adăugată. Deci, impactul asupra calității vieții cetățenilor dintr-o anumită zonă geografică unde se construiește un spital este mult mai mare decât în cazul unei investiții în infrastructura rutieră.

Spațiul Medical: Veți construi un spital modular în perioada următoare. Care este rolul acestui tip de spital într-o pandemie și care va fi rolul său după?

Mugur Stancu: Spitalul modular, pe scurt, este o modalitate de a oferi un spațiu tampon spitalului, complet izolat față de spitalul propriu-zis  în care, pe perioada pandemiei Covid-19 sau a altor posibile pandemii viitoare, pot fi internați pacienții suspecți în zona de triaj și pot fi tratați pacienții pozitivi în zona de izolare și în zona de tratament ATI. Conceptul nu este unul apărut peste noapte. Este un concept care a fost creat de către de militari, de aici și conceptul de spital ROL 2 realizat de Ministerul Apărării. Practic, acestea sunt spitale aflate imediat în spatele liniei frontului unde, în situații de război, se evacuează și se triază bolnavii. Unii sunt tratați și trimiși în linia întâi, ceilalți sunt trimiși în spitalele de campanie care sunt ROL 3, unde sunt tratați. De ce am făcut această analogie militară? Pentru că un spital modular este un spital făcut pe o structură mobilă, flexibilă, în containere, e ca un LEGO, dar pe care noi îl promovăm și îl construim la nivel de standard, de clădire de spital, respectând toate normativele medicale și din construcții.

Care este avantajul? Imaginați-vă că aveți un spital modular care este o clădire modulară P, P+1, P+2, situată în afara spitalului în care toți pacienții, care trec prin unitatea de primiri urgențe, sunt duși după ce au fost consultați și așteaptă rezultatul testului. În timpul în care așteaptă rezultatul, ei sunt tratați ca pacienți obișnuiți în spital. În momentul în care au rezultatul testului, o parte sunt trimiși în spital, o altă parte sunt trimiși în zona de izolare care se află în spatele acestui prim modul, modulul de triaj. Cazurile grave sunt trimise într-un al treilea modul, care este în spatele modulului de izolare, care este un modul de tratament ATI. Tot în acest modul intră și pacienții care au fost operați de urgență în spital și care s-au dovedit a fi pozitivi. Deci, noi recomandăm ca ei să nu fie ținuți în spital în ATI, unde există riscul să contamineze pe toată lumea, ci să fie transferați în acest modul ATI, unde pot primi aceleași îngrijiri ca în spital.

În această clădire se asigură presiune negativă, deci practic nimic nu iese și se poate realiza contenția virală. Această soluție ține practic virusul, atât cât este posibil, în afara spitalului. Și spun atât cât este posibil pentru că într-o situație de acest gen nu poți avea rezultate de 100%, dar poți să ai rezultate semnificative prin păstrarea tuturor pacienților pozitivi sau cu risc în afara spitalului. Pe scurt, izolați Covid-ul de spital. De ce consider că este necesară această soluție? Pentru că este o soluție eficientă de a menține o stare normală a spitalului. Nu există un spital normal, dacă UPU nu este normal. Dacă bolnavul nu se poate prezenta la UPU să fie internat imediat și îngrijit în acel spital, nu putem vorbi de o stare normală. Nu cred în ideea că pacientul Covid trebuie trimis la alt spital, pentru că de cele mai multe ori acesta are comorbidități care trebuie tratate de medicii din spital. Pe de altă parte, nici nu cred că este posibil să faci niște mari spitale de campanie în afara orașului, pentru că își pierd utilitatea dacă nu sunt în imediata apropiere a unităților de primiri urgențe din spital. Prin urmare, pacientul cu Covid, dar și cu alte afecțiuni, poate fi tratat acolo unde există cei mai buni specialiști, adică în spitalele care au unități de primiri urgențe și care sunt, în general, cele mai bune spitale din zonă.

Toate spitalele din România în momentul acesta suferă de o mare problemă: nu au spații de rezervă. În momentul în care vor să facă o secție nouă sau dezvoltarea medicinei duce la secții noi, cum ar fi secții de mari arși, secții de spitalizare de zi sau secții complexe de tratament oncologic, acest spațiu poate fi transformat într-un spațiu de rezervă pentru spital. Pot să vă spun, după 25 de ani de experiență, că dacă te apuci să refaci o secție cu pacienți în ea, deci funcționând, obții următoarele efecte: durează un an și jumătate sau doi; în acest timp calitatea actului medical scade semnificativ, pentru că nu poți să construiești și, în același timp, într-un sfert de secție, să tratezi; gradul de satisfacție al pacienților în perioada respectivă este cel mai scăzut din toată perioada de funcționare a secției respective. Până la urmă, toată lumea zice: când am fost eu în spital era dezastru, nu mă interesează că peste doi ani va fi poate mai bine.

De aceea noi propunem ca pe perioada în care se reabilitează o secție, să fie mutată toată secția în acest spital modular, pentru că are o structură de tip LEGO și poți să o adaptezi în funcție de cum ai nevoie. În tot acest timp activitatea este normală, cu beneficii pentru calitatea actului medical și cu un grad net superior al satisfacției pacienților.

Dacă autoritățile locale chiar vor să facă reabilitarea spitalelor, pot folosi aceste spitale modulare pentru rotația secțiilor în perioada de reabilitare, iar în câțiva ani acest proces poate fi finalizat corespunzător. O clădire făcută la standard, după normativele medicale și cele din construcție, chiar de acest tip modulară, poată să reziste în condiții foarte bune pentru 15-20 de ani, cu condiția, evident, să i se asigure mentenanța corectă. Un spital modular oferă, pentru spitalele existente o soluție de izolare a virusului, ceea ce înseamnă activitate cvasinormală, fără riscuri, iar pe viitor creează un spațiu excedentar care poate fi folosit pentru rotație în vederea reabilitării sau pentru desfășurarea unor activități pentru care spitalul nu are spațiu suficient în acest moment.